DESPRE RELIGIE

  • Toti oamenii sunt creaturile lui Dumnezeu.
  • Dumnezeu are un plan.
  • Exista credinte mai vechi decat Crestinismul si Iudaismul, deci si ele fac parte din planul Domnului.
  • Daca este adevarat ca Dumnezeu s-a adresat lui Moise, profetilor, celor care au scris Biblia si, in final, l-a trimis pe Iisus pe pamant, inseamna ca a facut-o pentru a ne comunica diferitele faze ale programului sau.
  • In consecinta, pentru a intelege mesajele, noi trebuie sa analizam ceea ce este nou in fiecare dintre aceste mesaje, prin comparatie cu ceea ce era deja cunoscut. Prin ce este diferit Crestinismul fata de Iudaism, spre exemplu?
  • Aceasta ar trebui sa fie preocuparea oricarui crestin si nu doar repetarea ideii copilaresti ca Iisus va veni a doua oara si ne va arata el noua, daca nu suntem cuminti.

    Daca aceasta e sigura idee retinuta din prima lui vizita, inseamna ca n-am inteles nimic. Iar daca ne imaginam ca a doua vizita se va solda cu un masacru general in favoarea unei maini de "alesi", inseamna ca nu suntem deloc crestini. Ba chiar mai rau, nu avem nici macar inclinatii pentru asa ceva.

    2002-09-12

    Oamenii s-au luptat intre ei pentru diverse motive: teritoriu, familie, hrana, etc., niciodata insa, pana la aparitia Crestinismului, pentru motive religioase. Oricat de primitive ar fi fost societatile, fie ele si tribale, puteau sa creada in orice idoli, zei si tot felul de divinitati. Era treaba lor, si nimeni nu s-a luptat pentru aceasta. Crestinismul a fost prima religie transformata in doctrina propagandistica folosita in politica. Fratele mai mic, Islamismul, o continua sa fie si astazi.

    2002-04-21

    Fiecare om il vede pe Dumnezeu dupa sufletul lui.

    2002-03-03

    Cand judecam o religie, trebuie sa ne gandim nu atat la legendele, miturile, sau cosmogonia avansate de ea, ci la efectele ei pe plan moral, social, psihologic, etc.

    2002-03-03

    Religia si mitologia au un punct comun: amblele pleaca de la idea ca la inceput a fost haosul. Dupa aceea incepe confuzia.

    2002-03-02

    Ateii si bigotii sunt cele doua extreme ale atitudinii oamenilor fata de religie. Daca ateii sunt doar necredinciosi, bigotii pot fi fanatici, organizati si, in acest mod condusi. Directia in care sunt condusi depinde de conducator.

    Preotii recomanda enoriasilor ca acestia sa fie cat se poate de credinciosi. Moderatia apartine oamenilor, inteligentei lor. Nu ca preotii n-ar fi inteligenti, dar ei nu le pot spune oamenilor sa fie credinciosi numai pe jumatate.

    Fanatismul religios este consecinta excesului de zel al preotilor. Terorismul se asociaza cu fanatismul, inclusiv cel religios, dar el este o alta notiune. Terorismul apare atunci cand exista o diferenta exagerata de forte, si cel mai slab recurge la mijloace rudimentare de lupta, eficiente doar datorita elementului surpriza, si numai pentru moment.

    Teroristul este un fanatic. Vinovati directi sunt sefii lui spirituali, iar indirect sunt cei care, prin sfidare, au inlaturat toate celelalte forme de lupta, de la cele democratice, concurentiale, si pana la cele armate, terorismul ramanand ultima forma de protest a celor mai slabi. In consecinta, Christadelfianii, ca preoti, ar trebui sa vorbeasca cat se poate de putin despre terorism. Faptul ca teroristii despre care vorbeste azi toata lumea sunt arabi si musulmani, este o capcana in care au intrat prea usor. Religia si etnia nu schimba lucrurile. Faptul ca teroristii sunt condamnati, fara ca cineva sa le rezolve problemele, dovedeste ca preotii nu sunt mai buni decat ei, ci doar de cealalta parte a baricadei.

    2002-02-15

    Toate religiile sunt intemeiate pe teama celor multi si istetimea catorva putini. Stendhal

    2002-01-28

    La o extremitate se gasesc adeptii ideii "Crede si nu cerceta!", iar la cealalta cei ai metodei stiintifice. Cele doua extremitati nu se pot asimila, in ciuda unei maxime antice a nu stiu cui, conform careia extremitatile sfarsesc prin a se dizolva una in cealalta.

    Orice om real se gaseste undeva intre cele doua extreme. El nu-si pune problema sa le omogenizeze, ci sa-si gaseasca drumul sau propriu, in care ratiunea sa se imbine cu credinta, intr-o solutie care, daca nu e optima, macar sa nu fie ridicola.

    2002-01-07

    Newton, Sir Isaac (1642-1727) A abordat studiul naturii din dorinta de a se apropia de Dumnezeu, incercand sa-i inteleaga opera. El a avut numeroase scrieri cu caracter religios, dau pe care nu le-a publicat. El era convins ca scrierile religioase vechi folosesc un limbaj, o cheie, care cu timpul s-a pierdut. El a incerat sa identifice acest limbaj, sa afle ce voiau profetii sa spuna, dar a gasit ca este mai eficient sa incerce sa descopere ce anume a facut Dumnezeu concret, care este lucrarea lui reala, deci lumea materiala, decat sa studieze niste scrieri care nu se stie nici macar cat de autentice sunt. De aceea a dat publicitatii doar ceea ce putea fi probat, a fost probat, era deci sigur. ("Mathematical Principles of Natural Philosophy" si "Opticks")

    El a facut insa totul de pe pozitia omului credincios. El nu l-a negat nici o clipa pe Dumnezeu, nu s-a indoit de existenta lui. L-a preocupat in mod deosebit profetiile lui Danies si Apocalipsa, motiv pentru care una dintre lucrarile lui fundamentale este: "Observations upon the Prophecies of Daniel and the Apocalypse of St John" (1733).

    2001-10-29

    Care e diferenta dintre noi si Iisus? El e fiul Domnului; dar si noi suntem creatiile lui. Pe noi ne-a facut din pamant. Dar pe Iisus? Are Dumnezeu vreo sotie de care noi nu stim?

    2001-09-27

    Nu se spune nicaieri ca Dumnezeu ar avea un singur fiu, pe Iisus. Ba, uneori se spune "fiul meu iubit", de unde putem crede ca mai exista si alti fii, dar ca pe acesta il iubeste cel mai mult. Daca mai sunt si alti fii, se poate ca acestia sa se afle printre noi, fara ca noi s-o stim, pentru ca umbla incognito. Sa nu-i ascultam pe ceilalti fii nu ar fi intelept din partea noastra, pentru ca - mai iubiti sau mai putin iubiti - ei raman fii tatalui, iar tatal nu-si va renega total fiii niciodata. Poate ca diavolul este tocmai un astfel de fiu, ale carui pozne, condamnate pentru moment, vor fi iertate mai tarziu, dau nu vom fi iertati si noi, daca nu vom intra in jocul lui.

    Feriti-va de jocurile celor puternici. Ei castiga intotdeauna.

    2001-09-24

    Nu cu mult timp in urma se spunea chiar si despre regi ca ar fi reprezentantii lui Dumnezeu pe pamant. Modul de adresare si osanalele inaltate lor - ridicole azi - erau evident nefondate. Ce ar fi sa le luam in serios si sa credem ca ei chiar erau trimisii Domnului, un fel de Iisusi de categora a doua? Cu cat mergem mai departe in trecut, cu atat limbajul era mai exagerat in privinta inaltarii oamenilor mai aproape de Dumnezeu. Bilia nu putea sa faca exceptie. Fie si sub inspiratie divina, ea este scrisa de mana oamenilor si pentru oameni, deci pe limba lor cea de atunci, pe intelesul lor, motiv pentru care trebuia sa foloseasca mijloacele de convingere corespunzatoare timpului. Unele pasaje sunt de istorie pura. Descoperirile relativ recente dovedesc pe deplin acest lucru. Este firesc ca personalitatile vremii sa fie prezentate exagerat. Iata de ce noi trebuie sa intelegem mesajul Bibliei si nu sa interpretam unele cuvinte potrivit conceptiei noastre preconcepute.

    2001-09-20

    Iisus nu va veni sa schimbe lumea intr-o clipa. Nici macar judecarea raufacatorilor nu va fi posibila intr-o clipa, fara a mai vorbi ca transformarea noastra nu se poate produce instantaneu. Totul cere timp, iar acest timp a inceput deja, inca de acum 2000 de ani. Iisus va veni atunci cand noi vom fi deja transformati, chiar daca nu in totalitate, dar macar in mare masura. El deja lucreaza in noi si se straduieste sa ne faca mai buni. Va veni atunci cand vom fi pregatiti. Depinde de noi cat de apropiat va fi acel moment.

    2001-09-02

    Religia este cea care poate si ar trebui sa-i educe pe oameni. Cu totii propovaduim democatia, traim sub guvernari democrate. Democratia insasi este un produs al Crestinismului, pentru ca de la Hristos am invatat ca oamenii sunt egali in fata lui Dumnezeu, deci sunt egali intre ei. In democratie, guvernantii sunt alesi de popor. Cum se face atunci ca lucrurile nu merg asa cum vrem noi? Pentru ca poporul nu stie cum sa-si aleaga guvernantii, si nu stie pentru ca nu este educat in acest sens. Si nu este educat pentru ca guvernantii nu au acest interes; ei doresc sa convinga electoratul ca ei sunt cei mai buni. Este nevoie deci de un factor neutru. Biserica este cea care ar fi trebuit sa faca acest lucru: ci sa invete oamenii sa judece pe baza unor criterii, si nu dupa sentimentele induse de cei intersati sa-i manipuleze. Din pacate, biserica si-a pierdut menirea, nu s-a ridicat la inaltimea sarcinilor pe care doctrina crestina le presupune.

    Pentru ca oamenii sa poata alege corect, ei trebuie sa aiba criterii de apreciere. Pentru aceasta ar trebui stabilit mai intai care sunt activitatile prioritare - placute Domnului, daca vreti - sau macar acceptabile, si care activitati sunt contraindicate. Guvernantii ar putea fi atunci judecati in ce masura lucreaza pentru binele general. Ar mai fi atunci tolerate activitatile belicoase, spre exemplu? Ar mai fi atunci judecata inarmarea ca o activitate acceptabila doar pentru ca ea este avantajoasa din punct de vedere economic pentru unii?

    In lipsa bisericii, comunistii au facut acest lucru in Europa de Est, evident in interesul lor, si dupa puterea lor de intelegere. Ei, comunistii, au vazut in biserca un adversar si, cel putin in Rusia, au incercat s-o desfiinteze.

    Biserile sectate occidentale sunt chiar mai rele decat comunistii, pentru ca ele se folosesc de religie. Prin aceasta, ele:

      1. o slabesc prin ignoranta;
      2. o pun in slujba politicului.

    2001-09-02

    Crestinismul ne-a invatat ca toti oamenii sunt egali, deci a sadit samburele democratiei. Dar statele n-au fost deloc democrate in perioada imediat urmatoare. Dimpotriva, Evul Mediu a fost una dintre cele mai lungi periode de dictatura, ba mai mult, a instalat dictatura ereditare, slujindu-se tocmai de biserica. Ei au speculat recomandarea bisericii catre oamneni de a fi supusi si i-a supus. Biserica a fost organul de propaganda si politie politica.

    Abia dupa Renastere, si datorita Renasterii, ideile democreatiei crestine si-au facut loc. Abia acum oamenii au inteles mesajul lui Iisus si incearca sa-l puna in practica. O fac insa prin ei insisi, pentru ca si-au dat seama ca biserica - prin slujitorii ei - i-a inselat. Acum, biserica este aproape absenta. Putin probablil sa-si revina pentru ca nu are cine s-o faca si si-a pierdut credibilitatea.

    2001-09-02

    Noi nu trebuie sa-l aflam (descoperim) pe Dumnezeu, pentru ca el depaseste puterea noastra de intelegere, si chiar de imaginatie. Singurul lucru pe care l-am putea intui este ce vrea Dumnezeu de la noi; cum vrea el sa ne comportam, spre exemplu, cum ar vrea el ca noi sa pastram planeta pe care ne aflam? Sa-i cantam osanale cu siguranta ca nu-si doreste, pentru ca nu are nevoie de ele. Asta este o prostie a oamenilor o idee preoteasca, preluata de la credintele primitive in idoli, si deloc intamplatoare: oamenii sunt mai usor de condus daca l-i se inoculeaza frica, decat prin ratiune. Iudeii cer minuni si Grecii cauta intelepciunea. (Intaia epistola a lui Pavel catre corinteni 1:22)

    2001-09-02

    Condamnam astazi biserica de multe greseli din trecut, dar uitam ca ea era cea care se ocupa de scolarizarea copiilor si de sanatatea oamenilor necajiti. Atat scolile cat si spitalele erau organizate de si pe langa biserici.

    Exista astazi printre cei needucati ideea ca cei bogati doar se distreaza fara sa munceasca si, mai ales despre copiii lor, ideea ca acestia traiesc in puf, in timp ce copiii celor saraci se chinuiesc. Realitatea este inversa: copiii educati sunt chinuiti sa respecte canoanele civilizatiei si sa-si insuseasca cat mai multe cunostinte. Lasand la o parte exceptiile si de o parte si de cealalta, adica a copiilor bogati ne-educati si a copiilor saraci care-si depasesc conditia sociala, in situatiile normale educatia inseamna disciplina si munca, in timp ce lipsa ei inseamna o copilarie traita fare obligatii, fara responsabilitati, dupa bunul plac, adica exact ceea ce am fi dispusi sa etichetam a fi drept o copilarie fericita. In Egiptul antic, viitorii faraoni, copii fiind, trebuiau sa alerge aproximativ 25 de kilometri inainte de micul dejun. Un faraon era seful armatei, al bisericii, al tuturor domeniilor de activitate posibile, si trebuia sa fie expert in toate acestea. Exemple similare pot fi gasite oriunde.

    Biserica este cea care ar trebui sa-i indemne pe copii si pe parintii lor la educatie, dar n-o face. In schimb, aduce statului tot felul de acuze - pe buna dreptate - dar ea, biserica, a devenit mai rea chiar decat statul.

    2001-09-01

    A discuta religie cu un preot de tara e ca si cum ai discuta despre chimia hidrocarburilor cu un sofer de camion, sau despre ecuatii balistice cu un soldat.

    2001-08-12

    Iisus a devenit perfect prin suferinta. Acesta este mesajul religios, potrivit caruia omul, carnea, este un produs al pacatului, o eroare care se corecteaza prin suferinta. Mesajul filosofic este acela ca omul, desi perfect la nastere din punct de vedere biologic, este ne-format ca fiinta sociala. Perfectionarea este de fapt invatarea comportamentului social, cu suferintele de rigoare, in care intra atat invatatul propriu zis, antrenametul, cat si socul loviturilor cu capul in pragul de sus, sau in santurile laterale ale drumului.

    2001-08-12

    Se spune ca Dumnezeu are cu noi o lucrare, un proiect; deci noi suntem in schimbare, in devenire. (Ca proiectul initial are nevoie de imbunatatiri, este evident.) Am fost nascuti din pacat, trebuie sa ne mantuim. Suntem asemanatori copiilor care, cu timpul, se maturizeaza si, eventual, vor atinge intelepciunea la batranete. In consecinta, ceea ce ne-a spus Dumnezeu cand eram copii mici, s-ar putea sa nu se mai potriveasca azi. Este de presupus ca Dumnezeu ne spune si azi, ca si altadata, cate ceva; el ne spune in permanenta ceva, potrivit varstei si puterii noastre de intelegere. (Probabil ca la puterea de intelegere ne supraestimeaza.) Poate ca el ne-a mai trimis si alte mesaje, dar noi nu le-am receptionat. Din pacate, oamenii nu inteleg foarte repede mesajul Domnului. Evreii inca nu accepta ideea ca Iisus a fost mesia, iar cei mai multi dintre cei care-l accepta nu i-au inteles mesajul. Inchistarea in textul biblic si reinterpretarea asidua si tendentioasa a unor paragrafe biblice ne impiedica sa aflam ce vrea Dumnezeu de la noi ACUM.

    2001-08-12

    Unui copil de trei ani poti sa-i spui ca barza e cea care aduce pruncii pe lume, dar trebuie sa ai mare grija sa-i actualizezi informatia in timp util, pentru ca, altfel, iti pierzi credibilitatea. Preotii probabil ca fac acest lucru cu propriii lor copii, dau nu aplica regula si la serviciu. In Biserica presupun ca toti enoriasi sunt idioti; au ramas la mintea copiilor de trei ani. Cand constata ca e invers, ii numesc atei.

    2001-08-12

    Un ateist nu este in mod necesar un idiot. Statisticile ar putea dovedi contrariul. In discutia cu ei sunt insa necesare argumente inteligente, ceea ce ii determina pe multi preoti sa-i considere insuportabili.

    2001-07-17

    Iisus Hristos a facut minuni pentru a dovedi oamenilor ca el este fiul lui Dumnezeu, iar minunile erau ceea ce doreau oamenii acelor timpuri. Daca el ar veni azi, ar folosi alte mijloace, pentru a-si dovedi originea divina, deoarece azi oamenii nu mai cred in minuni. El a avut inteligenta sa foloseasca argumente potrivite cu mentalitatea oamenilor de atunci; cu siguranta, ar gasi argumente potrivite pentru societatea noastra.

    Cine vrea sa foloseasca azi argumente valabile acum 2000 de ani, dovedeste cel putin lipsa unei inteligente minime. El ar fi asemenea cuiva care ar umbla in sandale prin zapada de 1 metru si ger de -20 de grade, doar pentru ca Iisus purta si el sandale.

    2001-07-06

    Crestinismul s-a nascut ca o credinta a celor saraci, carora le-a dat o speranta. Protestantismul a aparut ca urmare a greselilor catolicismului, dupa ce biserica s-a aliat cu puterea politica, prin exemplul lui Carol cel Mare. Numai ca protestantii, departe atat in timp cat si in spatiu de sursele originale ale credintei, inca nu-si gasesc drumul; ba de multe ori se pun ei insisi in slujba politicului si servesc unor cauze straine de orice credinta, chiar opuse ei. Cu toata prigoana comunista, oamenii din Europe de est sunt mai apropiati de ideile crestine originale. "In God we trust", imprimata pe miliardele de bancnote americane, este o blasfemie. Cred ca Europa de sud-est, este singura care pastreaza intr-o oarecare masura spiritul Bizantului, este inca leaganul crestinismului.

    Grecia, la fel ca Palestina, erau sub ocupatie romana. Aici s-a dezvoltat adevaratul crestinism, pentru ca aici oamenii aveau mai mare nevoie de el decat in Roma imperiala. In Grecia si nu in Palestina, pentru ca Palestina a ramas iudaica, in timp ce crestinismul a devenit religia celorlalti. Nu intamplator sfantul Paul a fost grec.

    De altfel, tot Grecia a fost leaganul crestinismului pe plan ideatic, pentru ca filozifii greci sunt adevaratii precursori ale ideilor crestine.

    7 June, 2001

    Majoritatea oamenilor cred in cate ceva, cu mai multa sau mai putina tarie, dupa cum le este felul.

    Unii se cred a fi chiar Dumnezeu insusi. Altii, mai modesti isi inchipuie ca sunt Napoleon, sau macar Mihai Viteazul. Nu radeti de ei, pentru ca ei sunt sinceri in credinta lor. Ei traiesc fericiti pantru ca nu au probleme de constiinta.

    Mai trista este situatia celor care cred ca au ceva de castigat daca incearca sa-i pacaleasca pe ceilalti, spunandu-le cum ca ei ar fi credinciosi, desi nu sunt. Soarta lor este cu adevarat nefericita, pentru vine o vreme pentru fiecare dintre noi cand ne intrebam: cine suntem, ce suntem, care este rostul nostru si, mai ales, cum ne-am indeplinit rostul?

    Nu stiu daca exista o Judecata de Apoi, dar aceasta judecata, a noastra, este mai aspra decat oricare alta, pentru nu exista instanta superioara de apel de la care sa mai speram vre-o ameliorare. Pentru noi. cei care ne credem normali pentru ca ne aflam undeva intre cele doua variante extreme - cea a nebunului si cea a mincinosului - exista o singura solutie rezonabila: cautarea sincera a caii de urmat. Cuvantul cheie este deci sinceritatea fata de noi insine, pentru ca - in ultima instanta - noi suntem singurul judecator al faptelor noastre. Chiar si dupa Judeacata de Apoi, daca ea exista, dupa ce ni se spune ce am facut bine si ce am facut rau, ramanem singuri cu faptele noastre, alea care au fost, sa le rumegam la nesfarsit. Si va fi trist sa constatam ca, pentru cateva interese meschine, ne-am mintit singuri, ca am parcurs intreg drumul vietii noastre pe o poteca falsa.

    20 May, 2001

    Oare dorintele mele sunt toate crestinesti? Credinta adevarata consta nu numai in afirmatii, ci si in intrebari:

    - cine sunt?

    - care e rostul meu?

    - ce trebuie sa fac pentru ca sa-mi indeplinesc rostul?

    - am facut tot ceea ce depinde de mine, inainte de a cere ajutorul lui Dumnezeu?

    - care ar trebui sa fie atitudinea mea fata de un cersetor?

    - dar fata de un politician?

    Rostul unei biserici este sa discute asemenea chestiuni.

    2001-05-17

    Filosofia crestina nu este mult diferita de credintele anterioare. E drept ca in Crestinism exista un inceput si un sfarsit, dar Dumnezeu e vesnic, iar dupa Judecata de apoi si noua ni se promite o viata vesnica, alaturi de El, daca vom fi cuminti. Nu ni se spune foarte clar ce se intampla cu ceilalti, cei ce vor merge in Iad. Mai au ei vre-o sansa? Viata lor in Iad va fi vesnica?

    In doctrina orfica a grecilor antici, Hadesul - similar Iadului - este un pasaj infernal de trecere (e Infernul insusi) pasaj prin care cei initiati, curatati de pacate, vor depasi toate capcanele si vor trece dincolo, in Campiile Elizee, adica intr-un fel de Rai al crestinilor, similar cu Universul initial al hindusilor.

    Ceilalti, vor reveni pe pamant intr-o noua reincarnare (metempsihoza).

    Solutia este Amintirea - amintirea originei divine a omului si obligatiei sale de a se purifica (adapare de la izvorul Mnemosynei) - opusa Uitarii (Lethe) care ii perminte sa se lase prada placerii de moment.

    2001-04-26

    Oamenii nu judeca cosmogonia unei religii, in care de obicei nici nu prea cred, ci consecintele ei practice.

    2001-04-22

    Nu este adevărat că Inchiziția și cruciadele sunt produse ale Creștinismului. Ele au fost acțiuni politice făcute în numele Creștinismului și nu de către el.

    Creștinismul adevărat îndeamnă la pace și bunătate. Așa a fost el propovăduit de către primii creștini, în special în spațiul fostului Imperiu Roman, cu precădere în Europa de sud-est, adică apropiate Palestinei. Spațiul germanic (gotic) a fost creștinat după scrierile religioase ale lui Wulfila și alfabetul pe care acesta tocmai îl inventase. Mai departe, goții au fost cei care au răspândit Creștinismul în Europa centrala și de vest, pe măsură ce au cucerit teritoriile Imperiului Roman. De data aceasta însă, răspândirea s-a făcut mai mult cu sabia și mai puțin prin convingere. Din acest motiv, idea cruciadelor nici n-a reprezentat un pas prea mare. Era în stilul devenit deja obișnuit pentru ei. Diferența a fost doar în proporțiile mai mari, devenite posibile datorită dezvoltării economice. Culmea ironiei este că, în elanul lor de cuceritori, au distrus chiar și Constantinopolul, care era pe atunci centrul spiritual al Creștinismului și capitala lumii civilizate. Oricum, Inchiziția și cruciadele nu pot fi puse pe seama bisericii ortodoxe, ci numai al celei catolice.

    2001-04-22

    Monumentele de la Ravena și altele de pe teritoriul Italiei, prezentate azi ca aparținând catolicismului, sunt de fapt realizate de către Imperiul Bizantin, în scurtele perioade în care acesta a recucerit de la barbari teritorii din fostul Imperiu Roman, în încercarea de a-i reface gloria de odinioară. De altfel, stilul arhitectonic este cel bizantin, iar la Ravena este reprezentat nimeni altul decât împăratul bizantin Iustinian.

    2001-04-18

    Nu ar fi mai firesc să presupunem ca Dumnezeu ne vrea așa cum suntem, aici pe pământ? Promisiunea în viața de apoi e doar o promisiune. Ceea ce este cert este aceasta viață și nu alta, mai ales că de ea depinde și cealaltă. Ar fi deci mai bine să ne îngrijim de viața pe care o ducem, și să nu așteptăm o viața mai bună pe lumea cealaltă, doar pentru că acum stăm cu brațele încrucișate și așteptăm "pară mălăiață în gura lui Nătăfleață".

    2001-04-18

    Am cunoscut câțiva tineri mormoni care au venit în România să facă prozelitism. De fapt, ei m-au acostat pe mine pe strada. De atunci m-am mai întâlnit cu ei de câteva ori, pentru că eu sunt cel curios să cunosc ce au de spus, de ce încearcă să-i convertească pe români - care sunt creștini de 2000 de ani - și în ce mod speră ei să facă asta. Sunt interesat de religie în general, ca fiind parte a culturii și civilizației. Ca european sunt în mod special interesat de creștinism, indiferent care ar fi biserica care îl predică.

    Nu discut acum obrăznicia lor. Mulți dintre ei au căzut la examenul de admitere pe la vre-o facultate, și le este teamă să efectueze serviciul militar. Acesta este motivul pentru care vin aici pentru o perioadă de doi ani. Ei au probat incapacitatea lor în propria lor viață, dar doresc sa-i învețe pe alții. Asta îmi amintește de o veche caricatură ce înfățișa un cerșetor invitând trecătorii să cumpere o broșură pentru a învăța cum să devină milionari.

    De asemenea, nu discut acum guvernul american care îi scutește de serviciul militar, cu condiția să meargă în străinătate pentru a face prozelitism. Politica este ș a fost întotdeauna perfidă și imorală.

    Ceea ce mă surprinde este metoda greșită, recomandată de șefii mormonilor. Ei predică aceleași idei simple, oriunde în lume, fără să țină cont că oamenii sunt diferiți. In plus, doctrina lor este foarte slabă, special concepută pentru americanii secolului 19. Chiar dacă românii se dau în vânt pentru orice vine din USA, resping biserica mormonilor. Cu toate acestea, mormonii fac un prost serviciu tuturor religiilor, pentru că fac religia de râs în general.

    2001-04-17

    Orice copil român are mai multe cunoștințe despre biblie decât marea majoritate a americanilor de orice vârstă. Dar, cu timpul, pe măsură ce crește, credința lui se diminuează. Mai întâi, el învață că Moș Crăciun, cel care - după a emoționantă așteptare - îi aducea cadouri și îi umplea sufletul de bucurie - el, Moș Crăciun, nu era un personaj fabulos, ci o persoană binecunoscută, și că totul a fost doar un mic teatru, special regizat pentru copii. După o asemenea deziluzie, este aproape o consecință logică să ajungă la concluzia că toată religia este o poveste pentru copii în care el încetează să mai creadă în clipa in care consideră că nu mai este un copil. Mai târziu, când învață la scoală că, în numele Creștinismului, oamenii au făcut cele mai mari atrocități (inchiziție, cruciade, etc.), și când descoperă el însuși că unii preoți nu sunt cele mai educate persoane ce ar putea să-i fie modele de viață, credința lui este complect risipită.

    De aceea, strădania de a-i învăța pe adulți învățătura bibliei cu câteva povestiri și amenințări nu are șanse.

    Cu toate acestea, religia este necesară. Unde este greșeala? Eu cred că ea este în slaba calitate a preoților. Ei își fac doar datoria de a ține serviciul religios. Au încetat să fie confesorii enoriașilor iar cei mai mulți dintre ei nu au nici nivelul intelectual necesar. Enoriașii sunt de multe ori mai educați. Preoții nu sunt capabili să răspundă la problemele reale ale vieții.

    Si, revenind la copii, preoții nu știu cum să păstreze contactul cu ei când copii învață că Moș Crăciun nu este real, și să le explice că orice poveste are o morală, și că morala e cea care contează.

    Unii oameni au nevoie de religie și e păcat că bisericile nu sunt capabile să-și îndeplinească menirea.

    2001-04-02

    Credințele sunt responsabile nu numai de efectele lor directe, dar și de efectele secundare pe care le pot antrena. Astfel, Creștinismul este vinovat direct de înstrăinarea omului de natură (veșnicia e pe lumea cealaltă) dar și de faptul că, încercând sa-i facă pe oameni mai buni, i-a făcut mai răi. Dumnezeu cere oamenilor să fie buni unii față de alții. Dar cineva nu poate fi bun sau rău decât față de altcineva. Nu poți fi bun de unul singur. Judecata finală va pune în balanță ceea ce a făcut fiecare față de semenii lui. Oamenii sunt astfel legați între ei, interesați unii față de alții. In credințele extrem orientale, deși oamenii sunt grijulii față de mediu, sunt indiferenți între ei. Creștinismul este cel care îi unește pe oameni între ei. Uniți fiind, însă, ei ajung mai repede să facă nelegiuiri decât fapte bune. Rareori oamenii se unesc pentru fapte bune; mult mai des se unesc răufăcătorii. De la cruciade la dezgustătoarea și perfida grijă mondenă pentru drepturile omului, manifestată demagogic tocmai de către cei care au fost și sunt primii care le încalcă, creștinătatea nu a făcut pe om cu nimic mai bun decât era, ba dimpotrivă.

    2001-04-01

    Există în religie două tendințe. Prima este cea antică, în care oamenii implorau idoli sau divinități diverse. Ei, oamenii, se considerau insignifianți, în timp ce divinitatea era nu numai atotputernică și uneori răuvoitoare, dar era întotdeauna capricioasă, astfel că oamenii nu puteau fi siguri că rugămințile le vor fi îndeplinite.

    A doua tendință este cea dezvoltată de Creștinism, unde Dumnezeu este bun. Chiar dacă ne mai pune la încercare, o face cu caracter educațional, așa cum părinții își educă copiii, sau antrenorii își pun la treabă elevii. Toți aceștia o fac cu bună intenție.

    Promisiunea lui Dumnezeu este una optimistă: dacă vom urma îndrumările lui, viitorul nostru va fi unul fericit. Iar promisiunea lui realizabilă pentru ca el este bun și nu capricios. Oamenii sunt copiii lui, și el, ca orice părinte, își iubește copiii.

    De aceea, sarcina noastră nu mai constă în a-i invoca mila și ajutorul, ci de a-i urma îndrumările. Așa cum elevul nu-și imploră antrenorul să-i aducă performanța pe tavă, ci muncește sub îndrumarea antrenorului, tot așa și noi nu-i cerem lui Dumnezeu să ne dea ceva pentru care nu am muncit.

    O pasare care vine să ne ciugulească din palmă nu este blânda, așa cum suntem tentați să afirmăm, ci este obraznică. Si noi, atunci când îi cerem prea des lui Dumnezeu să ne ajute, nu suntem fii lui cei ascultători, ci suntem obraznici.

    2001-04-01

    Slava lui Dumnezeu îi este asigurată și fără s-o cântam noi în fiecare zi. Venite din partea noastră, imnurile de slavă către Dumnezeu sună ca o lingușeală, mai ales că după ele urmează o cerere: ajută-mă Doamne! Și îi cerem ajutorul pentru orice, chiar dacă cererile noastre nu sunt întotdeauna creștinești.

    2001-04-01

    Biblia nu conține o cosmogonie, ceea ce e foarte bine. Prima parte a Vechiului Testament este doar o istorie a poporului evreu, uneori transfigurată în adevărate metafore. Chiar și Geneza întră în această categorie. Edenul poate fi identificat cu Sumerul, iar Dumnezeu cu un rege sumerian, care a acceptat pe teritoriul său un trib al evreilor, în schimbul efectuării unor lucrări. Cum ei nu și-au respectat "contractul de muncă" și au gustat din pomul cunoașterii, adică au țintit mai sus decât le era permis, au fost expulzați. Idea este susținută de plasarea Edenului undeva la Răsărit - deci pe pământ și nu în cer, unde nu există puncte cardinale - și unde se ramifică patru râuri, dintre care două sunt Tigrul și Eufratul (Geneza 2,8-4). Mai clar nici că se poate pentru identificarea vechiului Sumer. Mai mult, în Geneza 3,22, după ce Dumnezeu constată păcatul săvârșit de Adam și Eva, el declară: "Iată că omul a ajuns ca unul din Noi ...", deci Dumnezeu nu era singur. El vorbea în numele conducerii Sumerului și îi acuza pe evrei că și-au depășit drepturile de angajați, infiltrându-se printre angajatori, sau, mai rău, au făcut ceea ce am denumi astăzi ca spionaj economic.

    Am zis că e foarte bine că Biblia nu conține o cosmogonie, pentru că nici astăzi nu avem una unanim recunoscută. In schimb, Biblia ne oferă o metaforă care e plină de învățăminte, de consecințe morale, constituindu-se astfel într-un folositor ghid educațional.

    20 martie, 2001

    Avem tendința ca, plecând de la literatură, prin intermediul ideilor, să ajungem la concluzia că ritualurile sunt manifestări ale doctrinelor religioase ale timpului. Este firesc să gândim așa, pentru că literatura - în special cea orală - arhitectura, arta în general și toate vestigiile trecutului sunt singurele mijloace prin care încercăm să aflăm câte ceva despre viața celor din trecut.

    În realitate, însă, ritualurile sunt anterioare doctrinelor religioase in majoritatea cazurilor. Noile religii nu fac decât să preia ritualurile anterioare ei și să le dea o nouă interpretare, în conformitate cu noua doctrină. La rândul lor, noile religii vor inventa ritualuri noi, ce vor fi însușite de următoarele religii. Tradiția este întotdeauna mai puternică. De aceea, preoții inteligenți știu că nu ar fi oportun să se opună tradiției. Sărbătorile crăciunului și paștelui, spre exemplu, sunt însoțite de ritualuri specifice Europei centrale și de nord, fără nici o legătură cu particularitățile, în special cele climatice, ale ariei geografice în care a trăit Iisus Hristos. Primii creștini au avut inteligența de a se adapta. Socrate nu a fost obligat să bea cucuta pentru că ar fi refuzat să creadă în istoriile mitologice despre zei bătăuși, violatori, incestuoși și adulter - mai mulți au afirmat-o nepedepsiți înaintea lui. Motivul a fost acela că el punea în pericol cultul cetății. (Fernand Robert, Religia Greacă). Socrate însă nu era preot, ci un filozof care își apăra ideile. Dar exemplul cel mai puternic de lipsă de inteligență l-au dovedit comuniștii, care au încercat să introducă o nouă doctrină, dar - pentru că au realizat că intră în contradicție cu creștinismul - au încercat să înlăture nu numai doctrina creștină, dar și ritualurile îndelung fixate, ceea ce le-a fost fatal. Astăzi, oamenii oricât de necredincioși - atât în creștinism cât și în comunism (mai ales), respectă ritualurile, unele dintre ele chiar anterioare creștinismului, dar acceptate de acesta.

    10 martie, 2001

    Când spun că asupra noastră a pogorât spiritul sfânt, mă gândesc că am dobândit înțelegerea a ceva ce până atunci îmi era cunoscut superficial, sau deloc.

    10 martie, 2001

    Apostolii erau mesagerii lui Iisus Hristosos și el i-a ales special pentru acest scop: să transmită învățătura lui în mediile sociale din care provenea fiecare dintre ei, și nu să organizeze dezbateri filozofice. Alegerea a fost perfectă, iar știința de carte n-ar fi fost de nici un folos, ba dimpotrivă, le-ar fi diminuat priza la mase. Astăzi însă, oamenii știu carte. Similarii apostolilor ar trebui să aibă cel puțin studii universitare.

    26 februarie, 2001

    La început a fost cuvântul: deci Dumnezeu a avut un proiect. Noi suntem părți componente din acest plan. Datoria noastră e să funcționăm conform cerințelor ansamblului. Dacă suntem prea mult preocupați de detalii, văzute din punctul nostru de vedere, după opinia noastră, riscăm să devenim ne-funcționali în ansamblul general, și atunci vom fi eliminați din sistem.

    2001-02-22

    Noi, cei din Europa, suntem cu toții creștini, indiferent de ce declaram, pentru ca suntem educați în spiritul normelor creștine. Chiar și cei ce se cred atei, tot creștini sunt. Drept proba, e faptul ca în fata unui pericol, cer ajutorul lui Dumnezeu.

    Exista și diferente. Nu mă refer la cele minore, de genul ca unii fac cruce cu trei degete, iar alții cu toata palma, ci la cele de genul ca unii au organizat cruciade, în timp ce alții le-au suportat. Nu cruciada ca eveniment este importanta, ci mentalitatea oamenilor care a condus la organizarea lor.

    Sigur, cruciadele sunt evenimente de mult apuse, astăzi oamenii gândesc altfel, dar diferente încă exista. De dorit ar fi ca noi toți creștinii să ne apropiem unii de alții, dar s-o facem cu cele bune, nu cu cele rele

    2001-02-04

    Crestinismul este prima religie în care faptele bune sunt cele facute fata alti oameni. Prin aceasta oamenii sunt legati între ei, interesati unii fata de altii.

    1 Crestinismul este o religie a societatii, nu a indivizilor.

    2 Oamenii sunt egali în fata lui Dumnezeu, deci egali între ei.

    Consecinta: Crestinismul este o religie social-democrata.

    Evul Mediu a fost o epoca a bisericii creștine, pentru ca vorbeau în numele creștinismului, dar n-a fost o epoca creștina, pentru ca preoții acelor timpuri încă nu înțeleseseră filozofia creștina. Ei au fost pentru creștinism, ceea ce a fost mai târziu comunismul Europei de est pentru ideile socialiste: o minciuna. Creștinismul este social-democrație. Este posibil ca epoca cu adevărat crestina să inceape abia acum, pe masura ce ideile social-democrate prind contur.

    2001-01-22

    Presupun ca Joseph Smith - "profetul" mormonilor - a fost evreu. Daca nu, a fost pionul lor. Era să spun doctrina lor, dar ei nu au nici o doctrina. "Ingineria" folosita pentru atragerea oamenilor poarta amprenta evreiasca. Ei speculeaza sentimentele oamenilor pe fondul unei doze mai mari sau mai mici de ignoranta și le dirijeaza în orice directie non-crestina. "Divide et impera". Sentimentul în cauza este dorinta americanilor - proaspat aparuti - de a fi originali, eliberati de orice legatura cu Europa și traditiile ei. Pentru aceasta au nascocit un crestinism original.

    2001-01-22

    Stiinta nu exclude credinta. Dimpotriva. Pascal era credincios. De asemenea și multi altii (de dat exemple) Prin dicotomia dintre credinta și stiinta facem un deserviciu credintei. Ar fi mai corect să ne recunostam ignoranta și să lasam stiinta acolo unde e și - daca suntem capabili - să ne-o insusim.

    Preotii sunt cei care pun în opozitie credinta cu stiinta. Dar nu stiu ce raspund ei la intrebarea: ce este stiinta? Oare chiar stiu?

    Conform DEX stiinta este un ansamblu sistematic de cunostinte despre natura, etc.

    Printre diferitele forme de stiinta, exista și stiinta de carte. Nu cred ca cineva are ceva impotriva stiintei de carte.

    Biblia a fost scrisa la inspiratie divina. Deci Dumnezeu insusi a acceptat stiinta de carte. Daca acceptam stiinta de carte, de ce nu am accepta și alte stiinte? Faptul ca stiinta, la singular, este un un ansamblu "sistematic", adica organizat, nu poate să deranjeze pe nimeni Ceea ce deranjeaza este recunoasterea propriei noastre incapacitati de intelegere a unor rationamente mai dificile. Cel mai mult insa, deranjeaza "metoda stiintifica" careia majoritatea dintre noi nu-i fac fata, pentru ca presupune disciplina și perseverenta, și atunci prefera ideea ca e ceva mister aici, ceva transcedental, un ceva pe care degeaba-l cauti ca tot nu-l vei gasi. Ne ascundem dupa deget. Lipsa stiintei însă inseamna ignoranta.

    La prima privire, ignoranta se impaca mai bine cu credinta, dar asta nu exclude stiinta. Un om destept poate fi și credincios, dar credinta lui atinge un nivel mai inalt.

    2001-01-22

    Dumnezeu ne transmite mesajul său, dar noi

    Întrebarea este: cum ne asigurăm că nu am căzut în asemenea capcane?

    2002-05-12

    Un profet este un om capabil sa

    - inteleaga paradigma timpului sau;

    - comunice cu masele.

    Pentru punctul doi, el este scenarist, regizor si actor in acelasi timp.

    2001-05-23

    "Cei ce il cauta pe Dumnezeu il gasesc", spunea Pascal, dar nu gasesti niciodata decat pe dumnezeul pe care il cauti.

    -----------------------------------------

    Bunavestire. Nu este întâmplator ca la aceeasi data (25 Martie) vin berzele. Ele aduc copiii.

    -----------------------------------------------------------------------------------

    In religiile orientale salvarea în nirvana este individuala. De aceea omul se rupe de societate. În Crestinism are câstig de cauza bunatatea. Dar bunatatea este un sentiment social. Nu poti fi bun de unul singur. Trebuie sa mai existe macar o persoana fata de care sa fii bun. Prin aceasta accentul cade pe societate. Omul este o fiinta sociala. Salvarea nu mai este individuala ci colectiva.

    -----------------------------------------------------------------------------------

    Cea mai buna dovada ca biserica e de la Dumnezeu e faptul ca nici macar preotii n-au reusit s-o distruga.

    -----------------------------------------------------------------------------------

    Viata în gândirea filosofica antica are un caracter ciclic. Nici grecii nu s-au desprins de acest mod de a convinge lumea si nici monismul n-a facut-o, chiar sub formele lui cele mai actuale.

    Ruperea ciclului au facut-o evreii (Persii) prin inventarea ideii mesianice. În acest mod ei au creat istoria, adica ceva care are un început si, mai ales, are o finalitate.

    In forma ei primitiva, istoria apartinea doar poporului evreu, ca popor ales de Dumnezeu, iar implicatiile în morala a noii filosofii nu mergeau prea departe. Aceeasi supunere oarba în fata destinului, aceeasi lipsa de vointa de a schimba ceva prin efort propriu.

    Cel care a perfectionat ideea si a dus-o pâna la ultimele ei consecinte, uneori chiar mai departe, a fost Crestinismul. În primul rând a ridicat restrictia cu privire la popoul ales, aratând ca, pentru Dumnezeu, poporul ales este format din toti cei care cred în el, iar apoi, prin cantitatea imensa de literatura crestina, a construit o noua morala, morala omului angajat într-o lupta cu finalitate. Istoria lumii în crestine are un început si un sfârsit, iar individul, ca parte a universului crestin ia parte la aceasta istorie. Asta face din el un luptator împreuna cu ceilalti. Fiecare îsi cauta un loc mai bun printre ceilalti, dar parvine împreuna cu ceilalti. Aceasta este deosebirea fundamentala dintre un European al Renasterii si un adept al Monismului unde omul, ca parte a universului, avea un destin strict individual.

    --------------------------------------------------------------------------

    Grecii au gândit liber pentru ca nu au avut o clasa sacerdotala ierarhizata si autoritara care sa le impuna o doctrina.

    -----------------------------------------------------------------------------------

    In Biblie se spune ca mai întâi a fost cuvântul. Dar termenul "cuvânt" avea pentru ei un sens mult mai larg. El desemna mai mult idea obiectului decât obiectul fizic. Exprimarea este de aceea absolut exacta, pentru ca, într-adevar, mai întâi a existat idea de masa, de exemplu, ca proiect si mai apoi s-a construit obiectul.

    Home