Crestinism & Dezvoltare

Se considera adesea ca civilizatia europeana actuala este un rezultat al doctrinei crestine. Este oare aceasta asertiune chiar atat de exacta? Europa a fost din plin sub doctrina crestina in timpul Evului Mediu. Dezvoltarea ei ulterioara a inceput odata cu Renasterea, iar unul dintre principalele obiective ale Renasterii a fost tocmai diminuarea rolului bisericii. Acest scop a devenit necesar datorita greselilor facute de catre biserica in timpul Evului Mediu. Printre cele mai importante a fost edificarea unei ierarhii rigide, de tip piramidal, si implicarea ei in politica. Acesta este si unul dintre motivele pentru care lumea nu mai este astazi foarte credincioasa. Ei si-au pierdut increderea, nu atat in biserica, cat in slujitorii ei.

Pe de alta parte, nu putem ignora rolul religiei in cultura si moralitate. Aproape toata pictura vechilor maestri ca si marile lucrari muzicale au subiecte biblice. Ele continua sa inspire si astazi pe unii creatori contemporani. Credinciosi sau atei, noi toti suntem astazi educati in spiritul moralei crestine. In prezent, mai mult chiar decat in trecut, din ce in ce mai multe persoane se intorc la vechea credinta, proband astfel ca oamenii au nevoie de un sens pentru viata lor. Un argument in plus este si faptul ca biserica nu mai este astazi implicata in politica, asa cum a fost in trecut.

Unicitatea vietii
Crestinismul, fata de alte religii, aduce o inovatie. Spre deosebire de religiile orientale, unde Universul este stabil dar viata este un accident care mai devreme sau mai tarziu se va anula prin intoarcerea in Universul vesnic, in Crestinism viata oricarei fiinte este unica. Ea are un inceput si, in consecinta, un sfarsit. Idea unicitatii are o valoare exceptionala, cu cele mai importante implicatii in morala. Toti oamenii vor merge in fata lui Dumnezeu pentru Judecata de Apoi. El va cantari faptele bune si rele ale fiecaruia, in functie de care va decide soarta lui viitoare, in Rai sau in Iad. Viata lor capata un sens. Sunt dispusi sa suportele mizeriile vietii prezente si pe cei care le genereaza, pentru o soarta mai buna in viata de apoi. Important e doar sa nu greseasca. Faptele bune sunt binevenite si-i vor usura accesul in Rai. Dintr-o persoana pasiva, apatica omul devine activ si chiar pragmatic. Aceasta noua atitudine fata de viata poate sa explice intr-o oarecare masura dezvoltarea mai rapida a Europei in ultimul mileniu. Ea nu explica insa de ce aceasta schimbare nu s-a intamplat in timpul Evului Mediu si, deasemeni, daca explica faptele noastre bune, nu le justifica pe cele rele, care par a fi chiar mai multe. Este deci morala crestina mai buna?

Rugaciune sau meditatie?
Cuvantul 'meditatie' nu are sens in doctrina crestina. El este caracteristic doar pentru credintele orientale, unde oamenii mediteaza in scopul purificarii vietii si revenirii in Universul originar. Crestinii se roaga. La ce? Implora ajutorul lui Dumnezeu. Persoanele lipsite de vointa sau temporar deprimate se roaga mai des. Cei plini de succes adesea uita de credinta, convinsi fiind ca succesul se datoreaza unor merite personale. Mai curand se roaga inaintea unei mari incercari, chiar daca obiectivul nu este intotdeauna prea crestinesc. Se pare ca nevoia de credinta vine din partea starilor noastre emotive mai curand decat din cele rationale.

In loc de concluzii
Este ciudat cum, dupa ce credinta l-a transformat pe crestin intr-o persoana activa si rationala, el redevine pasiv tocmai atunci cand se roaga, deci este mai credincios. In schimb credinciosul oriental, desi pasiv prin vocatie, nu se roaga ci mediteaza, deci incearca sa fie rational.

19 Martie 1998

Home