Dictatura? A cui?

Oamenii sunt tentati sa focalizeze responsabilitatile evenimentelor istorice asupra unui numar cat mai mic de persoane, de preferinta asupra unuia singur. Este explicabil, pentru ca asa este cel mai simplu si asa am fost invatati: istoria este predata ca o succesiune de capetelor incoronate, personalitati si evenimente majore. Nu se poate neglija rolul personalitatilor asa cum nici nu putem eluda evenimentele importante dar, de cele mai multe ori aparitia lor este o consecinta a istoriei trecute.

Este la moda sa se vorbeasca astazi despre istoria recenta a Europei de est in termeni de comunism totalitarism, etc. Este simplu si mai ales comod, ba chiar profitabil, sa se ascunda in spatele unor cuvinte o istorie complexa, plina de tot felul de responsabilitati, unele inca actuale si nu toate laudabile.

Ceausescu, spre exemplu, a fost departe de a se impune ca o autoritate. Dimpotriva, el a fost adus la putere tocmai pentru a fi manipulat. A fost un gest las din partea varfurilor politice ale timpului - Chivu Stoica, Gheorghe Maurer si altii - care au gandit ca, in loc sa se implice ei, sa puna un presedinte mult mai tanar, pe care insa sa-l dirijeze din umbra. Lasitatea i-a costat pentru ca ei au fost rand pe rand inlaturati, in timp ce altii, mai abili in gadilarea orgoliului prostului au realizat idea in folos propriu. Dictatura Ceausista nu a fost nici pe departe o dictatura personala, ci dictatura unui grup de interese care au construit insa o imagine a unui dictator pentru uzul populatiei, imagine la adapostul careia grupul din umbra putea opera in liniste. Acest grup era reprezentat in primul rand de fosta Securitate dar nu numai. Sectia organizatorica a Partidului Comunist, sau cei implicati in afaceri externe, protocol, sau chiar gospodaria de partid, devenisera o mare familie strans unita pentru privelegii foarte concrete.

Influenta Moscovei a fost de asemenea evidenta. Recastigarea Romaniei ce o luase bine catre vest a fost unul dintre obiectivele lor, si l-au realizat in stil propriu. Daca in 1970 exporturile de textile, de exemplu, erau aproape in exlusivitate catre vest, in 1989 ele erau aproape in totalitate catre URSS. Ce-i drept, in schimbarea de directie a avut si Ceausescu un rol important dar nu prin curaj ci de frica. (Cel mai adesea curajul unor indivizi este dictat de frica. Antoine de Saint Exuperi scria nu odata "ca pe cel fricos sa-l pui sa pazeasca cetatea pentru ca el nu va dormi".) Momentul de cotitura in politica lui Ceausescu a fost invazia Rusilor in Cehoslovacia in 1968. Atunci, dupa ce a solicitat sprijinul macar moral al puterilor occidentale si a fost refuzat, Ceausescu a inteles ca este singur. Solutia lui a fost schimbarea cu 180 grade, iar Romania, din drumul ei catre vest a fost aruncata in cel mai negru comunism, in care Corea de Nord devenise exemplu de urmat. Greu de spus daca a fost idea lui Ceausescu sau l-au mai ajutat si altii. Asa se si explica evolutia Romaniei de la o perioda de relativa glorie, cu apogeul la sfarsitul deceniului 7, pana la maxima decadere la sfarsitul deceniului 9.

Caderea lui Ceausescu nu a fost un fapt izolat . Dimpotriva, el a fost ultimul dintre "dictatori". Caderea a fost de fapt a URSS iar Romania a fost printre ultimele. Tocmai aceasta intarziere a permis celor din umbra sa se orgaizeze mai bine pentru preluarea puterii, tot din umbra. Evenimentele ulterioare au dovedit cat de bine a functionat mecanismul. Astazi aceleasi persoane, daca nu conduc, sunt in schimb mari "oameni de afaceri". Cum?

Home