Rusii si alfabetul Chirilic

Asa cum era de asteptat, putini americani cunosc termenul 'alfabet chirilic'; ei stiu doar ca rusii folosesc un alfabet diferit de al lor. Cum insa acelasi alfabet este folosit si de catre unele tari aflate sub influenta fostei Uniuni sovietice, concluzia, pe cat de logica in aparenta dar pe atat de falsa in realitate, este bineinteles aceea ca rusii ar fi inventatorii lui si ca tot de acolo s-ar fi raspandit nu numai alfabetul dar chiar si ortodoxismul. Ignoranta americanilor in ceea ce priveste adevarul istoric nu ma surprinde pentru ca pe ei nu-i intereseaza istoria. M-a surprins insa sa citesc in Micul dictionar enciclopedic editat in 1972 de catre Editura enciclopedica romana despre alfabetul chirilic ca este "vechi alfabet slav, intocmit de Chiril in secolul 9, intrebuintat si la noi pana dupa jumatatea secolului 19". Cum nu exista minciuna mai mare decat un adevar trunchiat, singura si trista concluzie care poate fi trasa despre asemenea "enciclopedisti" este ceva de genul 'halal patrioti, halal istorici'.

Sa precizam cateva date istorice. Chiril s-a nascut la Salonic, la vremea aceea parte a Imperiului Bizantin, si a trait intre anii 827 si 869. Imperiul Bizantin era crestin prin excelenta. Impreuna cu fratele sau Metodiu, Chiril a participat la raspandirea crestinismului in Moravia si Panonia. Deoarece in vremea aceea limbile oficiale in biserica crestina erau doar ebraica, greaca si latina, ei au tradus din greaca in slava mai multe carti pe intelesul vorbitorilor de limba slava. Pentru a reprezenta grafic sunetele specifice limbii slave, Chiril a inventat alfabetul ce-i poarta numele. El se mai numeste si slavon, pentru ca a fost creat pentru limba slava. Asemanarea unor litere cu cele din alfabetul grecesc, din care de altfel provine, este explicabila. Retinem deci ideea ca alfabetul chirilic, impreuna cu crestinismul, s-a raspandit de la sud catre nord, iar in cazul rusilor de la vest catre est si nu invers.

Sa mai retinem cateva date istorice. In vremea lui Chiril, Rusia nu exista inca. Primele incercari de unificare ale unor cnezate rusesti (daca nu cumva se supara ucrainenii pentru utilizarea termenului de cnezate rusesti) au fost in jurul Kievului, in special sub Vladimir I care i-a si crestinat in anul 989. Rusia kieviana nu a rezistat insa si a fost ocupata de Hanatul Hoardei de aur al tatarilor in sud si de catre Lituania si Polonia in nord. Abea incepand cu secolul 15, prin unirea unor cnezate din jurul Moscovei, se poate vorbi despre ceea ce a devenit mai tarziu Rusia.

Ca dovada a raspadirii crestinismului in Rusia dinspre vest catre est este dezvoltarea manastirii Pecerskaia din Kiev, cel mai important centru ortodox din Ucraina din secolul 17 si urmatoarele. Ea este datorata lui Petru Movila, descendent din faimoasa familie a Movilestilor (ctitorii manastirii Sucevita), cu doi domni ai Moldovei si un mitropolit printre predecesori si alti trei domni chiar dintre fii lui. Aici trebuie sa fac o paranteza si sa subliniez doua lucruri:

1. Polonia a fost cel mai puternic si civilizat stat din nord-estul Europei, pana catre secolul 18. Univeritatea de la Lvov este una dintre primele infiintate din lume.
2. Relatiile dintre Moldova si Polonia au fost foarte stranse datorita vecinatatii celor doua tari, dar si a dusmaniilor dintre gruparile opozante ale boierilor moldoveni; atunci cand o grupare era la domnie, familiile celeilalte grupari se refugiau in Polonia. Indiferent de grupare insa, toti copii boierilor moldoveni erau scoliti in Polonia. (Procentul relativ mare de carturari moldoveni in cultura romana nu este intamplator; ei erau scoliti).
In anul 1633 arhimandritul Petru Movila, aflat atunci in Polonia, este ales "arhiepiscop-mitropolit al Chievului, al Galitiei si al intregii Rusii", conform titulaturii timpului. Se muta la Kiev unde scrie si tipareste o multime de carti, reconstruieste sau cladeste din nou mai multe biserici, printre care Sf. Sofia (biserica mitropolitana) si mai ales Pecerskaia Lavra. Kievul insusi, datorita lui, devine principalul centru religios in toata Polonia de est, Ucraina de astazi. Iar Petru Movila nu a fost singurul roman din Kiev, ci numai primul. Dupa el au urmat multi altii, cu roluri mai mici sau mai mari, dar relatiile dintre biserica romana si cea kieviana au dainuit multa vreme. In cazul lor, intr-adevar se poate vorbi despre vechi relatii de colaborare, dar in sensul pe care l-am precizat.

4 Octombrie 1996

Home