9 June, 2001

Paralele intre gandirea greaca si Crestinism

Desi se afla pe trepte sociale diferite, muritorii sunt egali in planul destinului; drept urmare, regele nu reprezinta decat unus inter pares, iar consultarea populara o forma de cucernicie si de reciproca pretuire.

 

De continuat …………….

 

9 June, 2001

Eu sunt sigur credincios pentru ca nimeni nu ma plateste pentru asta si nici nu urmaresc alte interese. Directionarea mea catre metafizica e sincera. Ca nu am inteles totul este de astepat, sunt constient de asta si ma straduiesc sa inteleg mai mult, fac asta cu sinceritate, si tocmai in asta consta credinta: in cautarea caii.

 

9 June, 2001

Gaia - glie

 

7 June, 2001

Majoritatea oamenilor cred in cate ceva, cu mai multa sau mai putina tarie, dupa cum le este felul.

Unii se cred a fi chiar Dumnezeu insusi. Altii, mai modesti isi inchipuie ca sunt Napoleon, sau macar Mihai Viteazul. Nu radeti de ei, pentru ca ei sunt sinceri in credinta lor. Ei traiesc fericiti pantru ca nu au probleme de constiinta.

 

Mai trista este situatia celor care cred ca au ceva de castigat daca incearca sa-i pacaleasca pe ceilalti, spunandu-le cum ca ei ar fi credinciosi, desi nu sunt. Soarta lor este cu adevarat nefericita, pentru vine o vreme pentru fiecare dintre noi cand ne intrebam: cine suntem, ce suntem, care este rostul nostru si, mai ales, cum ne-am indeplinit rostul?

 

Nu stiu daca exista o Judecata de Apoi, dar aceasta judecata, a noastra, este mai aspra decat oricare alta, pentru nu exista instanta superioara de apel de la care sa mai speram vre-o ameliorare. Pentru noi. cei care ne credem normali pentru ca ne aflam undeva intre cele  doua variante extreme - cea a nebunului si cea a mincinosului - exista o singura solutie rezonabila: cautarea sincera a caii de urmat. Cuvantul cheie este deci sinceritatea fata de noi insine, pentru ca - in ultima instanta - noi suntem singurul judecator al faptelor noastre. Chiar si dupa Judeacata de Apoi, daca ea exista, dupa ce ni se spune ce am facut bine si ce am facut rau, ramanem singuri cu faptele noastre, alea care au fost, sa le rumegam la nesfarsit. Si va fi trist sa constatam ca, pentru cateva interese meschine, ne-am mintit singuri, ca am parcurs intreg drumul vietii noastre pe o poteca falsa.

 

 

23 May, 2001

Religia este o necesitate. Se spune ca trebuie sa stii de unde vii, pentru ca sa stii incotro te indrepti, ori religia, chiar daca nu ne spune foarte exact de unde venim, ne da totusi o tema de reflectare. Al doilea argument, poate ca cel mai important, este acela ca oamenii au nevoie de religie, ca de un sprijin, un suport al psihicului lor. Unii simt aceasta necesitate mai puternic, altii cred ca se pot lipsi de ea. Intrebarea este ce le ofera lor biserica in acest sens. Daca se limiteaza sa le ofere doar ceea ce le place, atunci greseste; se afla in situatia politicienilor care promit pentru a fi alesi. Cel mai adesea, oamenilor slabi li se ofera ajutorul Domnului si fericirea in viata de apoi, desi in mod evident aceasta comportare nu-i va ajuta in viata. Preotii ar fi mai convingatori printr-o comportare mai cinstita.

 

23 May, 2001

Un tanar mormon spune ca, la reintoarcerea acasa, va studia genetica, sau macar biologia. Sunt doua alternative: fie nu crede nimic din tot ceea ce propovaduieste acum, sau crede, dar atunci nu va deveni in veci un biolog, pentru ca diferitele domenii de activitate formeaza implicit moduri de gandire diferite. Scoala pe care o urmeaza un specialist are tocmai acest rol: de a-l invata pe viitorul specialist sa gandeasca intr-un anume fel. Matematicianul se deosebeste de inginer, si inginerul se deosebeste de romancier tocmai prin modurile lor diferite de gandire. Genetica si religia sunt la doua extremitati diferite.

 

Crede si nu cerceta este dictonul opus cercetarii stiintifice. Si totusi, adevaratii credinciosi sunt oamenii de stiinta, de la o varsta incolo. Incepand cu Blaise Pascal, care dupa o viata de fizician s-a calugarit, majoritatea oamnilor de stiinta devin mai mult sau mai putin credinciosi. Credinta lor este insa diferita de a unui analfabet. Cazul invers, al preotilor deveniti oameni de stiinta, nu a existat in toata istoria omenirii. Inca de pe timpul Greciei antice, pe frontonul Academiei lui Platon scria "Cine nu este geometru nu intra aici". Geometria era stiinta fundamentala pe timpul acela, iar Platon era filozof, adica ceea ce ar trebui sa fie un preot al zilelor noastre.

 

Religia este necesara, dar ea trebuie inteleasa inteligent. Biblia contine parabole diferite, care trebuiesc folosite adecvat, tot asa dupa cum unui copil i se poate spune ca barza este cea care ne aduce pe lume, dar numai pana la o anumita varsta.

 

20 May, 2001

Numele meu este Gheorghiu.

Probabil ca multa lume se intreaba de ce vin aici din cand in cand. De ce nu vin mereu, sau deloc.

Raspunsul e "pentru ca sunt crestin".

Ca majoritatea romanilor, sunt ortodox. Bisericile mari au insa dezavantajul ca acolo lumea nu comunica. Vine preotul face slujba, iar enoriasii se gandesc fiecare la ale lor, si pleaca precum au venit.

Bisericile mici au avantajul comunicarii. Aici oamenii pot sa discute problemele care ii framanta, pot comunica intre ei, tocmai pentru ca sunt putini.

Este important, pentru ca tocmai acesta este rolul bisericii, ca asociere a oamenilor procupati de problemele aceleasi credinte: impartasirea ideilor comune si dezbaterea lor.

Dezavantajul bisericilor mici este "diletantismul". E ca o mica cooperativa, in comparatie cu marea industrie.

Aici insa, in aceasta biserica, la prima vedere, acest dezavantaj este inlaturat datorita indrumarii din partea unui for mai inalt. Din pacate, sunt sunt doua lacune:

     - Strategia acestui for este generala, neadaptata Romaniei, ceea ce dovedeste o lipsa de comunicare de jos in sus. Nimeni nu le spune ca Romania nu este in Africa, iar comportarea lor ar trebui sa fie diferita.

     - De sus in jos, comunicarea se face prin intermedul elderilor. Baieti simpatici, dar mult prea prea pragmatici, interesati doar in jobul lor. Dupa 2-3 intalniri, daca nu te botezi te abandoneaza. In plus, sunt prea tineri pentru ca sa inteleaga ce este religia, oricare ar fi ea, dar mite sa mai si explice altora. Ei inca nu pot sa defineasca crestinismul, nici macar din punct de vedere teoretic. Sunt convins insa ca si multi dintre noi n-o pot face.

Eu insumi sunt preocupat tocmai de acest lucru si acesta este motivul pentru care vin din cand in cand aici.

Asta nu inseamna ca doresc sa facem filozofie. N-ar fi de nici un folos. De altfel, marea filozofie nu e decat o infasuratoare a micii filozofii, adica a problemelor noastre marunte, ale fiecaruia dintre noi.

Ceea ce insa nu fac, este sa inalt imnuri de slava, pentru ca dupa ele sa urmeze rugamintile de iertare a pacatelor savarsite, pentru ca tocmai am de gand sa fac altele, sau cereri de ajutor pentru pentru indeplinirea unor dorinte discutabile. Un betiv probabil cere ajutorul lui Dumnezeu pentru inca un pahar de alcool, si este convins ca dorinta lui este crestineasca. Oare dorintele mele sunt toate crestinesti?

Credinta adevarata consta nu numai in afirmatii, ci si in intrebari:

     - cine sunt?

     - care e rostul meu?

     - ce trebuie sa fac pentru ca sa-mi indeplinesc rostul?

     - am facut tot ceea ce depinde de mine, inainte de a cere ajutorul lui Dumnezeu?

     - care ar trebui sa fie atitudinea mea fata de un cersetor?

     - dar fata de un politician?

Rostul unei biserici este sa discute asemenea chestiuni. De aceea vin aici.

 

2001-05-17

Filosofia crestina nu este mult diferita de credintele anterioare. E drept ca in Crestinism exista un inceput si un sfarsit, dar Dumnezeu e vesnic, iar dupa Judecata de apoi si noua ni se promite o viata vesnica, alaturi de El, daca vom fi cuminti. Nu ni se spune foarte clar ce se intampla cu ceilalti, cei ce vor merge in Iad. Mai au ei vre-o sansa? Viata lor in Iad va fi vesnica?

 

In doctrina orfica a grecilor antici, Hadesul - similar Iadului - este un pasaj infernal de trecere (e Infernul insusi) pasaj prin care cei initiati, curatati de pacate, vor depasi toate capcanele si vor trece dincolo, in Campiile Elizee, adica intr-un fel de Rai al crestinilor, similar cu Universul initial al hindusilor.

 

Ceilalti, vor reveni pe pamant intr-o noua reincarnare (metempsihoza).

 

Solutia este Amintirea - amintirea originei divine a omului si obligatiei sale de a se purifica (adapare de la izvorul Mnemosynei) - opusa Uitarii (Lethe) care ii perminte sa se lase prada placerii de moment.

 

2001-05-17

Multa lume, in special femeile, vine la biserica tocmai din cauza slabiciunii caracterului lor. "Ajuta-ma, Doamne!" este principala dorinta. Si daca Dumnezeu nu le-a ajutat, spun ca n-au avut noroc in viata.

 

Ca ele vin la biserica e foarte bine, dar cu conditia ca de acolo sa plece mai intarite, dau intarite nu numai cu sentimentul ca si-au premeditat esecurile lor viitoare, ci inarmate cu vointa de a face in viata ceea ce trebuie.

 

2001-05-17

Sufletele: fiinte nemuritoare inchise in trupuri muritoare. (orfism)

 

2001-05-17

Cultul mortilor dovedeste o credinta opusa metempsihozei.

 

2001-05-17

Crestinismul a preluat multe idei de la religiile anterioare si de la obiceiurlor popoarelor crestinate. Este suficient sa ne gandim la propriile noastre obiciuri romanesti, sau la frumosul nostru brad de Craciun, care nu are nimic comun cu Palestina nasterii Domnului, unde bradul nici n-ar putea creste.

 

Insusirea de catre Crestinism a unora dintre obiceiurle popoarelor nu-l fac mai slab, ci dimpotriva.

Dar Crstinismul a preluat nu numai obiceiuri, ci si patternuri din alte religii. Si acest lucru este firesc. Aceste patternuri exista in toate religiile lumii, deci fac parte din natura umana, din psihicul nostru si ar fi fost nefiresc daca ele nu ar fi exista si in Crestinism.

Iar daca este asa, merita sa le studiem si noi, pentru ca sa le dibuim cat mai bine intelesurile, resorturle care le anima, etc. Insasi diferenta dintre diferitele religii consta tocmai in nuantele dintre interpretarile acestor patternuri, si nu in a inventa altele noi.

 

Si pentru ca sunt vesnice, de moment ce au existat de la inceputuri si nu dau semne de oboseala, inseamna ca nici nu trebuie sa ne imaginam ca raspunsurle noastre la intrebarile clasice vor fi cele definitive, ci doar unele provizorii, venite sa dea un  sens propriilor noastre vieti.

 

Iar daca e asa, sa ne amintm ca in toate religiile, Universul este vesnic, chiar daca in  Iudaism si Crestinism exista un inceput si un sfarsit pentru noi, ca Dumnezeu insusi este vesnic si char si noi, suntem asigurati ca, dupa Judecata de Apoi, vom trai vesnic alaturi de El. Ramane necalara situatea celorlati, a celor ce vor merge in Iad. Doctrinele religioase mai vechi le acorda si lor o sansa: prin reincarnari succesive se vor purifica si se vor reintegra Uneversului initial.

 

Mai toate religiile recomanda, sub o forma sau alta, asceza. Translatata la scara vietii cotidiene, asceza nu inseamna altceva decat renuntarea la placeri inutile si adoptarea activitatilor folositoare

     - nu e bine sa bei sau sa mananci oricand ai pofta, pentru ca este mai mult daunator decat folositor (stingerea setei naste alta sete). Mananca si bea cand si cat trebuie.

     - la 6-7 ani trimite copilul la scoala, char daca invatarea alfabetului este chinuitoare si renutarea la joc cere vointa.

 

Asemenea consecinte simple sunt in ultima instanta efectul concret al religiei. Oamenii primesc un sfat intelept, o norma de conduita in viata, sub o forma asimilabila la orice nivel de cunoastere, dar imperativa ca efect practic.

 

2001-05-17

Miturile, parabolole biblice, au fiecare intelepciunea lor. Biserica ar trebui sa ne ajute nu neaparat sa filozofam pe tema lor, dar sa ne calauzeasca pasii concreti, din viata noastra concreta, pe directia indicata de intelepciunea lor.

 

 

2001-05-11

Occidentalii isi imagineaza ca cei din tarile din est sunt atei pentru ca statul comunist a interzis sau prigonit orice religie, si vin ei acum sa ne crestineze. Gresesc, pentru ca orice lucru interzis este dorit si practicat in ascuns. Mai mult, in lipsa ritualurilor pompoase, oamenii au reflectat mai profund a ceea ce este de fapt religia.

 

2001-05-16

Pacatul originar este o idee pre-crstina, aproape universala. Noutatea crestinismului este renuntarea la ea. Crestinismul renunta la idea pacatului originar, mai exact la necesitatea suportarii consecinteleor lui de catre oameni. Isus, prin suferintele lui ne-a absolcit pe noi.

Crstinul este liver de pacat si demn sa-si duca viata ineimpoarat.

Pe langa egalitate si solidaritate (ca natiune), crestinismul ii confera omului demnitate.

 

2001-05-16

Aproape pentru fiecare legenda, grecii au mai multe variante, ii atribuie mai multe intelegeri, intorc ideile pe toate fetele. Asta inseamna inteligenta.

La cealalta extremitate se afla dogmaticii religiosi, care se incranceneaza sa vada o singura directie, chiar si atunci cand ea nu are nici un sens.

 

2001-05-16

Biblie - carte - bibliotaca

 

2001-05-16

S-ar putea ca Biblia sa fi fost doar istoria poporului evreu, incepand chiar cu Geneza, dar tendinta/dorinta oamenilor de a gasi o cosmogonie, o explicatie a existentei lor, i-au interpretat ulterior sensul si i-au dat alte intelesuri.

 

2001-04-26

Nu este adevarat ca lumea este astazi mai putin credincioasa. Ei nu mai au incredere in preoti, pentru ca acestia nu se ridica la inaltimea asteptarilor. Cand trec prin fata unei biserici, multi oameni fac semnul crucii, desi nu au mai intrat in vreo biserica de ani de zile.

 

2001-04-26

Europa avea cultul zeilor, nu al idolilor, pe care ii abandonase inca din preistorie. Vechiul Testament vorbeste despre cultul idolilor pentru ca acesta era nivelul evreilor din antichitate. Pe timpul lui Cristos insa, nimeni nu mai credea in idoli. Crestinismul este o religie prin excelenta europeana. Imperiul Roman era un amestec al tuturor religiilor din regiunile cucerite. Lor le era cunoscut atat cultul zeilor, cat si iudaismul. (Nu stiu care dintre ele este mai vechi.) Intrebarea este ce i-a determinat sa adopte Crestinismul? Acest act trebuie explicat rational si nu doctrinar, prin simple afirmatii de genul "s-au convins ca aceasta este adevarata religie".

Vezi Eschil.

 

2001-04-26

Oamenii nu judeca cosmogonia unei religii, in care de obicei nici nu prea cred, ci consecintele ei practice.

 

2001-04-26

Primii crestini au fost sinceri. Ne-credinta a venit dupa.

 

2001-04-26

Biblia vorbeste despre cer si pamant. Cu pamantul de descurcam dar cerul de unde-l luam?

 

2001-04-25

Escatologia (doctrina privind viata de după moarte si ultima faza a lumii) este tot atât de veche ca omenirea.

 

2001-04-22

Din nou despre tradiţie.

Ignorarea tradiţiei este tocmai cea care deschide drumul către toate atrocităţile. Tradiţia îl obligă pe om să respecte normele morale ale societăţii în care se află. Tradiţia nu poate conţine obiceiuri antisociale, dimpotrivă, face din om o fiinţă socială. Nu pot să intre în tradiţie acte antisociale, tocmai pentru că tradiţia se fixează în timp, iar acţiunile dovedite ca nefaste vor fi respinse. Tradiţia, cu cât este mai veche, cu atât mai mult cultivă norme de înaltă moralitate. Este nevoie de slăbirea tradiţiei pentru ca populaţia să fie antrenată în războaie sau conflicte de orice gen.

 

2001-04-22

Nu este adevărat că Inchiziţia şi cruciadele sunt produse ale Creştinismului. Ele au fost acţiuni politice făcute în numele Creştinismului şi nu de către el.

     Creştinismul adevărat îndeamnă la pace şi bunătate. Aşa a fost el propovăduit de către primii creştini, în special în spaţiul fostului Imperiu Roman, cu precădere în Europa de sud-est, adică apropiate Palestinei. Spaţiul germanic (gotic) a fost creştinat după traducerea Bibliei de către Wulfila şi scrisă în alfabetul pe care acesta tocmai îl inventase. Mai departe, goţii au fost cei care au răspândit Creştinismul în Europa centrala şi de vest, pe măsură ce au cucerit teritoriile Imperiului Roman. De data aceasta însă, răspândirea s-a făcut mai mult cu sabia şi mai puţin prin convingere. Din acest motiv, idea cruciadelor nici n-a reprezentat un pas prea mare. Era în stilul devenit deja obişnuit pentru ei. Diferenţa a fost doar în proporţiile mai mari, devenite posibile datorită dezvoltării economice. Culmea ironiei este că, în elanul lor de cuceritori, au distrus chiar şi Constantinopolul, care era pe atunci centrul spiritual al Creştinismului şi capitala lumii civilizate. Oricum, Inchiziţia şi cruciadele nu pot fi puse pe seama bisericii ortodoxe, ci numai al celei catolice.

 

2001-04-22

Monumentele de la Ravena şi altele de pe teritoriul Italiei, prezentate azi ca aparţinând catolicismului, sunt de fapt realizate de către Imperiul Bizantin, în scurtele perioade în care acesta a recucerit de la barbari teritorii din fostul Imperiu Roman, în încercarea de a-i reface gloria de odinioară. De altfel, stilul arhitectonic este cel bizantin, iar la Ravena este reprezentat nimeni altul decât împăratul bizantin Iustinian.

 

2001-04-18

Nu numai Joseph Smith, dar şi Iosif Visarionovici Stalin a început prin a fi teolog; era să devină preot.

 

2001-04-18

Daca Dumnezeu a făcut pământul cu tot ce e pe el, inclusiv omul, cine a făcut luna, soarele şi toate celelalte? Probabil tot el. Vom constata poate că omul nu este realizarea lui de vârf, ci doar una dintre ele. Si poate că nici măcar nu e ultima.

 

2001-04-18

Nu ar fi mai firesc să presupunem ca Dumnezeu ne vrea aşa cum suntem, aici pe pământ? Promisiunea în viaţa de apoi e doar o promisiune. Ceea ce este cert este aceasta viaţă şi nu alta, mai ales că de ea depinde şi cealaltă. Ar fi deci mai bine să ne îngrijim de viaţa pe care o ducem, şi să nu aşteptăm o viaţa mai bună pe lumea cealaltă, doar pentru că acum stăm cu braţele încrucişate şi aşteptăm "pară mălăiaţă în gura lui Nătăfleaţă".

 

2001-04-18

Am cunoscut câţiva tineri mormoni care au venit în România să facă prozelitism. De fapt, ei m-au acostat pe mine pe strada. De atunci m-am mai întâlnit cu ei de câteva ori, pentru că eu sunt cel curios să cunosc ce au de spus, de ce încearcă să-i convertească pe români - care sunt creştini de 2000 de ani - şi în ce mod speră ei să facă asta. Sunt interesat de religie în general, ca fiind parte a culturii şi civilizaţiei. Ca european sunt în mod special interesat de creştinism, indiferent care ar fi biserica care îl predică.

     Nu discut acum obrăznicia lor. Mulţi dintre ei au căzut la examenul de admitere pe la vre-o facultate, şi le este teamă să efectueze serviciul militar. Acesta este motivul pentru care vin aici pentru o perioadă de doi ani. Ei au probat incapacitatea lor în propria lor viaţă, dar doresc sa-i înveţe pe alţii. Asta îmi aminteşte de o veche caricatură ce înfăţişa un cerşetor invitând trecătorii să cumpere o broşură pentru a învăţa cum să devină milionari.

     De asemenea, nu discut acum guvernul american care îi scuteşte de serviciul militar, cu condiţia să meargă în străinătate pentru a face prozelitism. Politica este ş a fost întotdeauna perfidă şi imorală.

     Ceea ce mă surprinde este metoda greşită, recomandată de şefii mormonilor. Ei predică aceleaşi idei simple, oriunde în lume, fără să ţină cont că oamenii sunt diferiţi. In plus, doctrina lor este foarte slabă, special concepută pentru americanii secolului 19. Chiar dacă românii se dau în vânt pentru orice vine din USA, resping biserica mormonilor. Cu toate acestea, mormonii fac un prost serviciu tuturor religiilor, pentru că fac religia de râs în general.

 

2001-04-17

Orice copil român are mai multe cunoştinţe despre biblie decât marea majoritate a americanilor de orice vârstă. Dar, cu timpul, pe măsură ce creşte, credinţa lui se diminuează. Mai întâi, el învaţă că Moş Crăciun, cel care - după a emoţionantă aşteptare - îi aducea cadouri şi îi umplea sufletul de bucurie - el, Moş Crăciun, nu era un personaj fabulos, ci o persoană binecunoscută, şi că totul a fost doar un mic teatru, special regizat pentru copii. După o asemenea deziluzie, este aproape o consecinţă logică să ajungă la concluzia că toată religia este o poveste pentru copii în care el încetează să mai creadă în clipa in care  consideră că nu mai este un copil. Mai târziu, când învaţă la scoală că, în numele Creştinismului, oamenii au făcut cele mai mari atrocităţi (inchiziţie, cruciade, etc.), şi când descoperă el însuşi că unii preoţi nu sunt cele mai educate persoane ce ar putea să-i fie modele de viaţă, credinţa lui este complect risipită.

     De aceea, strădania de a-i învăţa pe adulţi învăţătura bibliei cu câteva povestiri şi ameninţări nu are şanse.

     Cu toate acestea, religia este necesară. Unde este greşeala? Eu cred că ea este în slaba calitate a preoţilor. Ei îşi fac doar datoria de a ţine serviciul religios. Au încetat să fie confesorii enoriaşilor iar cei mai mulţi dintre ei nu au nici nivelul intelectual necesar. Enoriaşii sunt de multe ori mai educaţi. Preoţii nu sunt capabili să răspundă la problemele reale ale vieţii.

     Si, revenind la copii, preoţii nu ştiu cum să păstreze contactul cu ei când copii învaţă că Moş Crăciun nu este real, şi să le explice că orice poveste are o morală, şi că morala e cea care contează.

     Unii oameni au nevoie de religie şi e păcat că bisericile nu sunt capabile să-şi îndeplinească menirea.

 

2001-04-16

Traditie.

I-am întrebat pe nişte tineri mormoni, veniţi din Statele Unite să facă prozelitism în România, de ce romanii - care în general se dau în vânt după tot ce e american - nu se grăbesc să le îmbrăţişeze şi religia. Mi-au răspuns că tradiţia este foarte puternică aici. In mintea lor, tradiţia este ceva negativ, ce-l face pe om să fie nu numai conservator, dar şi retrograd, chiar înapoiat.

 

Intr-un fel au dreptate, dacă privim lumea ca fiind în permanentă schimbare şi ne gândim doar la deschiderea societăţii către nou. Dar, pe de altă parte, tradiţia este cea în care se fixează valorile, concepţiile şi credinţele noastre. Fără ea noi nu am avea identitate. Oamenii simpli îşi însuşesc concepţiile elevate tocmai prin obiceiurile generate de aceste concepţii şi care le-au fost induse de-a lungul generaţiilor. Ei nu se gândesc la filozofie profundă a unor concepţii, şi uneori nu au capacitatea intelectuală s-o facă, dar îşi însuşesc conceptele, şi mai ales consecinţele lor morale, respectând tradiţia. Renunţarea fără discernământ la unele obiceiuri în favoarea altora, nu înseamnă un pas înainte, ci negarea propriei identităţi. In ultimă instanţă, tradiţia este un alt nume pentru civilizaţie. Suntem civilizaţi în măsura în care avem şi respectam o tradiţie. Schimbarea se produce în timp, şi este bine atunci când se produce inteligent şi de către oameni inteligenţi.

 

Marile credinţe şi-au însuşit tradiţiile popoarelor şi, în timp, le-au dat semnificaţii religioase. A te opune tradiţiei este, pe lângă o prostie, un semn al lipsei de civilizaţie. Tradiţia poate fi schimbată numai prin instalarea de noi obiceiuri care, tot în timp, le pot diminua însemnătatea celor vechi până la dispariţie. De exemplu, la sate tinerii nu mai merg la horă pentru că merg la discotecă.

 

Este interesant de observat cum în numele civilizaţiei, şi uneori chiar al credinţei, s-au efectuat cele mai monstruoase delicte: cruciade, exterminarea băştinaşilor din colonii, etc., etc. S-a creat şi întreţinut chiar confuzia dintre civilizaţie şi puterea economică, punând semnul egalităţii dintre civilizaţie si tehnologie. Dar aici este vorba de imixiunile politicii. A fi civilizat înseamnă să-ţi respecţi semenii, să respecţi tradiţia locului. Încercarea de a impune altora propriile obiceiuri denotă nu o civilizaţie superioară, ci tocmai lipsa oricărei civilizaţii. (Pe româneşte se spune mitocan; nu există echivalent englezesc cu exact aceeaşi semnificaţie, probabil tocmai pentru că ei n-au fost în situaţia să se delimiteze faţă de aceştia. Se spune că e bine să alternezi statutul de porumbel cu cel de statuie; ei au fost doar porumbei.)

 

 

2001-04-02

Tocmai citeam fiţuica de prezentare a unei casete cu muzică a indienilor americani, în care se insista asupra ideii că în credinţa spiritualistă a indienilor, omul este considerat parte a naturii, de unde şi ataşamentul lui pentru natură, pentru mediu. Mă gândeam că filozofia ce decurge din religia creştină este la polul opus.

In Creştinism, oamenii sunt învăţaţi că existenţa lor pe pământ este temporară, şi că veşnicia este în Rai, eventual în Iad. De aici dispreţul faţă de pământ şi tot ce se află pe el. Chiar şi în credinţele extrem orientale, deşi şi aici existenţa omului pe pământ este temporară, grija pentru plante şi animale este extrem de importantă. Doar Creştinismul este ostil mediului.

 

2001-04-02

Credinţele sunt responsabile nu numai de efectele lor directe, dar şi de efectele secundare pe care le pot antrena. Astfel, Creştinismul este vinovat direct de înstrăinarea omului de natură (veşnicia e pe lumea cealaltă) dar şi de faptul că, încercând sa-i facă pe oameni mai buni, i-a făcut mai răi. Dumnezeu cere oamenilor să fie buni unii faţă de alţii. Dar cineva nu poate fi bun sau rău decât faţă de altcineva. Nu poţi fi bun de unul singur. Judecata finală va pune în balanţă ceea ce a făcut fiecare faţă de semenii lui. Oamenii sunt astfel legaţi între ei, interesaţi unii faţă de alţii. In credinţele extrem orientale, deşi oamenii sunt grijulii faţă de mediu, sunt indiferenţi între ei. Creştinismul este cel care îi uneşte pe oameni între ei. Uniţi fiind, însă, ei ajung mai repede să facă nelegiuiri decât fapte bune. Rareori oamenii se unesc pentru fapte bune; mult mai des se unesc răufăcătorii. De la cruciade la dezgustătoarea şi perfida grijă mondenă pentru drepturile omului, manifestată demagogic tocmai de către cei care au fost şi sunt primii care le încalcă, creştinătatea nu a făcut pe om cu nimic mai bun decât era, ba dimpotrivă.

 

2001-04-01

Există în religie două tendinţe. Prima este cea antică, în care oamenii implorau idoli sau divinităţi diverse. Ei, oamenii, se considerau insignifianţi, în timp ce divinitatea era nu numai atotputernică şi uneori răuvoitoare, dar era întotdeauna capricioasă, astfel că oamenii nu puteau fi siguri că rugăminţile le vor fi îndeplinite.

 

A doua tendinţă este cea dezvoltată de Creştinism, unde Dumnezeu este bun. Chiar dacă ne mai pune la încercare, o face cu caracter educaţional, aşa cum părinţii îşi educă copiii, sau antrenorii îşi pun la treabă elevii. Toţi aceştia o fac cu bună intenţie.

 

Promisiunea lui Dumnezeu este una optimistă: dacă vom urma îndrumările lui, viitorul nostru va fi unul fericit. Iar promisiunea lui realizabilă pentru ca el este bun şi nu capricios. Oamenii sunt copiii lui, şi el, ca orice părinte, îşi iubeşte copiii.

 

De aceea, sarcina noastră nu mai constă în a-i invoca mila şi ajutorul, ci de a-i urma îndrumările. Aşa cum elevul nu-şi imploră antrenorul să-i aducă performanţa pe tavă, ci munceşte sub îndrumarea antrenorului, tot aşa şi noi nu-i cerem lui Dumnezeu să ne dea ceva pentru care nu am muncit.

 

O pasare care vine să ne ciugulească din palmă nu este blânda, aşa cum suntem tentaţi să afirmăm, ci este obraznică. Si noi, atunci când îi cerem prea des lui Dumnezeu să ne ajute, nu suntem fii lui cei ascultători, ci suntem obraznici.

 

2001-04-02

Idea că indienii americani cred în spirite şi că ei sunt parte a naturii este total diferită de credinţele extrem orientale, care consideră existenta pe pământ ca fiind pasageră. Asta dovedeşte că indienii americani nu sunt de origine asiatică.

 

 

 

2001-04-01

Slava lui Dumnezeu îi este asigurată şi fără s-o cântam noi în fiecare zi. Venite din partea noastră, imnurile de slavă către Dumnezeu sună ca o linguşeală, mai ales că după ele urmează o cerere: ajută-mă Doamne! Şi îi cerem ajutorul pentru orice, chiar dacă cererile noastre nu sunt întotdeauna creştineşti.

 

2001-04-01

Biblia nu conţine o cosmogonie, ceea ce e foarte bine. Prima parte a Vechiului Testament este doar o istorie a poporului evreu, uneori transfigurată în adevărate metafore. Chiar şi Geneza întră în această categorie. Edenul poate fi identificat cu Sumerul, iar Dumnezeu cu un rege sumerian, care a acceptat pe teritoriul său un trib al evreilor, în schimbul efectuării unor lucrări. Cum ei nu şi-au respectat "contractul de muncă" şi au gustat din pomul cunoaşterii, adică au ţintit mai sus decât le era permis, au fost expulzaţi. Idea este susţinută de plasarea Edenului undeva la Răsărit - deci pe pământ şi nu în cer, unde nu există puncte cardinale - şi unde se ramifică patru râuri, dintre care două sunt Tigrul şi Eufratul (Geneza 2,8-4). Mai clar nici că se poate pentru identificarea vechiului Sumer. Mai mult, în Geneza 3,22, după ce Dumnezeu constată păcatul săvârşit de Adam şi Eva, el declară: "Iată că omul a ajuns ca unul din Noi ...", deci Dumnezeu nu era singur. El vorbea în numele conducerii Sumerului şi îi acuza pe evrei că şi-au depăşit drepturile de angajaţi, infiltrându-se printre angajatori, sau, mai rău, au făcut ceea ce am denumi astăzi ca spionaj economic.

 

Am zis că e foarte bine că Biblia nu conţine o cosmogonie, pentru că nici astăzi nu avem una unanim recunoscută. In schimb, Biblia ne oferă o metaforă care e plină de învăţăminte, de consecinţe morale, constituindu-se astfel într-un folositor ghid educaţional.